| 1.
|
SUBORDON'A, subordonez, vb. I. Tranz. A face ca cineva sau ceva să depindă de altcineva sau de altceva, a stabili o ordine de dependenţă de la inferior la superior. - Din fr. subordonner.
Sursă
: DEX'98
(26246)
- RACAI |
| |
| 2.
|
SUBORDON'A vb. 1. v. supune. 2. a (se) subsuma. (Graiurile se ~ dialectelor.)Sursă
: Sinonime
( 212160)
- siveco |
| |
| 3.
|
subordon'a vb. (sil. mf. sub-), ind. prez. 1 sg. subordon'ez, 3 sg. si pl. subordone'ază; conj. prez. 3 sg. si pl. subordon'eze
Sursă
: DOR
(285001)
- siveco |
| |
| 4.
|
A SUBORDON//'A ~'ez tranz. A face să se supună ierarhic (de la inferior la superior). /<fr. subordonner, lat. subordinare, germ. subor-dinieren
Sursă
: NODEX
(354910)
- siveco |
| |
|
|